No....sunt in Timisoara

Ma simt de doua zile de parca mi-a dat cineva Engage si m-am teleportat in alta dimensiune. Yoy si asta nu o fost chiar atata de greu ci mi-am luat pretena, o tona de produse, machineta si om facut 600 de km pana la Timisoara. Oameni buni, orasul asta e tare fain! In afara ca oamenii sunt frumosi, zambesc tot timpul, la Forneti iti spun: Sa ai pofta! si nu iti tranteste nimeni pateul pe tejghea, te lasa sa iesi din parcare, sa schimbi banda fara sa claxoneze, injure etc, orasul e incredibil de aseamanator cu unul de afara. O combinatie perfecta intre Garmisch si Haga!
Ase che dragii mosului io va pup, va anunt ca io ma mut curand si sa ne auzim cu bine!
Weekend la fel de fain ca al nostru!
Ciao

Back to black

Adica inapoi la munca. Asta e nitelus deprimant si nu din cauza serviciului ci pentru ca, simbolic, prima zi o asociez cu sfarsitul verii. Tare trista....Weekendul a fost minunat. Am aterizat usor aseara, lunatica, ca doar de acolo ma intorsesem. A fost fain pe luna cu Martha si Oliv. Am papat tot cascavalul. Astronautii sa faca bine sa isi ia de acasa ca nu a mai ramas nici o bucatica, nici macar o gaura de swaitzer :))
Ma innebuneste mirosul asta. E minunat. Am adus niste cosmetice Olivo unei colege si miros de imi vine sa le pap. O sa le livrez repede inainte sa ma apuce foamea ;)
Gata vara, gata cu marea....visez la o partie si vin fiert....

Daca e adevarat....

Barbati fericiti exista! In Guam!!!!!!!!!!!!!!In fisa postului scrie ca trebuie sa se plimbe prin tara pentru a se culca cu virgine. Si mai sunt si bine platiti pentru asta, deoarece fetelor le este interzis sa se marite fecioare.......
Si cum sa nu emigrezi?

.....

-Nu pot!
-Ba poti!
-Ba nu, asta nu!
-E musai!
-Nu e musai deloc!
-Dar trebuie!
-Nu trebuie nimic! Niciodata!
-Ba da, unele lucruri trebuie!
-Nu!
-Ba da!
-Ba nu!
.....

Zdef!

Nu am emoticon care sare si bate din palme

Desi as vrea sa am ca sa imi exprime starea de spirit din momentul asta. Olivo are sediu si mobila in sediu si decoratiuni si tot felul de lucruri care iti fac viata usoara si frumoasa. Olivo spera sa aiba si multe, multe gagici la deschiderea de sambata cu cafelute, vin, prajituri de casa si alte bunataturi bio si normal o barfa mica tematica :)
Recapitulare: Adresa: Strada Mieilor nr.17-21 (cladire mare albastra, fost sediu GIPO, aproape de pasajul Muncii), etaj 1
Cand: Sambata 15 august de la ora 11
Va asteptam cu drag!
Asa, si acum ca am terminat baza de date cu cele peste 1000 de cv ma duc la cumparaturi si dupa asta ma gasiti pe sezlong la mare. Revin la timp pentru inaugurare!

Iar nu stiu ce titlu

Ziua mea? Asa departe....
E minunat si inspaimantator atunci cand senzatii noi iau locul celor vechi. Nu imi aduc aminte de mine pe plaja, dansand, nici de cherhana, de calcan, de chelnerul-meniu, blond si extras de pe puntea Sperantei, nici de Corsaru. Imi aduc aminte totusi de cafeaua pe bancuta la Ovidiu, de cafegiul batran ca marea cu filosofia lui de viata, dornic probabil ca existenta lui sa fi fost alta, dar multumit cu ce are, de playlist si de cuibareala fireasca. Imi place Vama, intr-un mod ciudat si numai cateodata, dar nu pot sa neg, mi-a placut de mai multe ori decat am detestat-o. Si totusi, in locul lor sunt altele, castelul Iuliei Hasdeu, o duminica tolanita pe paturica in mijlocul pajistii, cerul ciudat si schmbator si o stare de bine, coplesitoare. Nu sunt nebun? Nu, nu esti! Poate fi si asa!
Trebuie sa imi "inghit lectia cu noduri" cum imi spune Oliv si sa ma bucur si asta incerc sa fac. Stiu cateodata cum sa lupt cu ura ce mocneste, impotriva mea in principal. Paradoxal, nu?
Am facut vreun pact sa ne stricam tineretea? Caci asa cum zicea tot Oliv mai devreme, parca oamenii din jur au avut asta ca unic scop al existentei lor. Poate nu am fi invatat sa fim asa cum suntem si poate ca nu am mai fi vazut drumul. Dureros pret!
Si cam atat!
Godnatt :))

Mai ...... inteleapta :)

Zilele trecute, una din zilele alea care imi plac mie, cu Olivia prin oras, plecate de acasa cu un scop anume, scop oficial foarte serios si de obicei legat de firma, dar in realitate un moment doar al nostru de stat la cesti de ceai sau cafea si lungi povesti despre toate si nimic, printre altele, am livrat un colet pentru Olivo. Am trait unul din momentele alea minunate, care fac viata frumoasa si care raman in albumul de poze de suflet. Clienta noastra a coborat sa ia coletul si inainte sa schitez ceva mi-a zis pe nume si mi-a povestit ca ma stie de pe blogul Oliviei. Am avut sentimentul foarte placut ca ce facem noi e mai mult decat o afacere, e personalizat, are fata umana, clentii nostri sunt potentiali prieteni ai nostri si m-a bucurat nespus. Si gandul asta m-a dus la o mai veche obsesie a mea, legata de ideea ca nu o sa cunoastem niciodata toti oamenii pe care am vrea sa ii cunoastem, ca nu o sa vedem niciodata toate locurile in care dorim sa hoinarim, ca experientele noastre sunt limitate. Stau, de exemplu la semafor sa traversez strada, si in jurul meu se perinda oameni: tineri, batrani, fete, baieti, inalti, slabi, plinuti, cu parul alb, mai aranjati sau nu si nu ma pot opri sa nu ma intreb care sunt povestile lor, cine sunt, ce au facut in viata asta, ce vise au, ce frustrari, ce iubiri ascunse si ce secrete intunecate. Am I crazy sa simt o frustrare groaznica ca nu o sa ma mai intersectez niciodata cu ei si poate am fi fost prieteni?
Se pare ca ramane pe alta data sa va povestesc cum am devenit mai .... inteleapta, la 30 de ani :)