Women who have made mistakes

Are a little afraid, they don't like taking chances
She will play the waiting game....
Oare am gresit?
Un prieten al meu spune ca la 30 de ani trebuie sa stii sa ceri! Ce sa ceri cand nu stii nici tu ce vrei? Ai vrea sa mai crezi in povesti cu zane si feti frumosi, dar nu mai poti. Si atunci lucrurile la care visai cand inca nu facusei greseli par atat de banale si simple incat sunt utopice. Oare am gresit? As vrea sa am curajul sa analizez propria mea traiectorie, dar si a prietenelor mele care sunt la fel, dar nu cred ca m-as lamuri. Am gresit ca am crezut! Am gresit ca am sperat! Am gresit ca am asteptat!
Si as putea spune ca acum e prea tarziu, dar acum nu mai vreau si atunci nu cer!
Sunt un om vesel din fire, desi moody, patinez iarna si iubesc vara sa stau pe plaja. La fel ca voi! Si imi fac planuri unde sa mai plec in lume. Cred ca vreau si eu ca atunci cand o sa fiu teapana sa sune telefonul sa ma duc sa imi iau biletele de avion....
Cert e ca nu as fi facut atatea fara greselile alea si pana la urma asta sunt! So, fara regrete! Si nu cer!

Se poate numi Pledoarie pentru Basescu

Imi place Bucurestiul noaptea in aproape orice anotimp, dar il iubesc cand e ceata si pustiu. Imi place sa ma plimb cu masina pe strazi, imi place aerul rece si straniu. Imi place sentimentul de libertate pe care il am (desi asta nu e de la ceata) si gandurile care se aseaza cuminti in sertarase. Asta seara vin de la o intalnire cu o buna prietena. Am vorbit doua ore la masa si 3 ore in parcare in masina..... A plecat discutia de la cat de buna fac salata si am ajuns la traume, sisteme de protectie, motivatii si dorinte, dar asta e alta poveste.
Ma uitam la afisele electorale de pe strada. Am fost plecata 10 zile unde era soare si cald si nu erau alegeri asa ca ma surprind inca. Pe langa faptul ca nu le inteleg utilitatea, mai ales intr-un oras ca Bucurestiul unde toata lumea le vede meclele la stiri suficient cat sa nu mai aiba nevoie sa se impiedice peste tot de ei, costa exorbitant si mai sunt si sfidatoare. Urasc primarii care candideaza la presedintie in loc sa isi faca treaba, urasc personajele care au condus intr-un fel sau altul Romania in ultimii 5 ani si acum se dau curati si inocenti ca pruncii. Si mai ales m-am saturat de schimbare. Sa ne intelegem! Nu imi place Presedintele Romaniei. Chiar deloc! Dar m-am saturat sa isi bata toti joc de nervii mei. De 20 de ani tot votam schimbarea si mie personal mi-a stat in gat de fiecare data. Singura diferenta e ca in campania asta electorala nu mai pot folosi cuvantul asta fara sa aiba conotatii negative, dar e subinteles. Personal, cred ca nu e nici o diferenta indiferent cine vine la putere. Dar sa votam! Macar din atatea rele putem alege cu propriul creier si propria constiinta, raul cel mai mic! Eu votez, voi?
Si cam atat despre minunatele alegeri care vin. Promit sa nu mai fac :)
Cum va spuneam, ,imi place sentimentul pe car mi-l da ceata. E exact ca viata: niciodata nu stii ce te asteapta! Ce poate fi mai bine de atat? Imi pastrez, constient, incrancenarea data de traume pentru ca nu as putea experimenta tot cu atata pasiune. Imi place sa traiesc! Orice! La intensitate maxima! Si ma bucur ca un copil de toate lucrurile care mi se intampla. Daca mai am de trait doar o zi?! Ei bine, ce imi ofera azi nu vreau sa mai ratez si asta niciodata! Nu mai am rabdarea si timpul nu imi permite sa mai astept 13 ani sa spun cuiva ca e special! Vreau sa o fac azi, chiar daca asta poate naste insomnii!
Deci sfat, concluzie, testament...habar nu am: Traiti ca si cum ati mai avea nu mai mult de 24 h de viata! Merita!
Somn usor!

Pup, pa

Nu pentru mult timp insa, sper :) Acum prea mult timp, l-am intrebat pe bunicul meu ce tari din lumea asta a vazut si mi-a zis ca: "Puiule (asa ne zicea el, cu drag), mai bine iti zic ce tari nu am vazut! A fost mai simplu asa, a avut de enumerat vreo 3-4.
In mintea mea de copil mi-am dorit sa ajung ca el (mai putin partea cu comunismul :) ) asa ca mi-am luat misiunea in serios. Cu ce ramanem cand o sa tragem linie? Case? Ma tem ca nu incap in groapa....Bijuterii? E treaba voastra daca vreti sa fiti vazuti semi descompusi de aia care nu au pe lumea asta nimic sfant... Masini? Daca nu e un Mercedes A Class si asta va fi foarte dificil de indesat.
Revenind, cu ce ramanem? Cu ce vedem, tinem minte, simtim, traim. Cu bogatia ce se acumuleaza inside nu outside. Acestea fiind spuse I am off sa explorez Asia!
Ne vedem curand cu poze, povesti si impresii despre o cu totul alta civilizatie.
Ma simt de parca as pleca pe o alta planeta :)
Pup, pa

Exista magnolii....

Cauti, innebunit ca nu o sa gasesti niciodata; te impiedici de el, mai sa cazi in nas, il dai infrigurat la o parte fara ca macar sa te intrebi de ce naiba te-ai impiedicat si dupa aia ajungi sa iti plangi de mila ca nu ai gasit. Live it! (ca tot e la moda) Daca astepti la nesfarsit sa vina ceva ce nu stii cum arata, ce zice, ce vrea, ce gandeste, ce e...nu o sa gasesti niciodata. Nu ai cum! E ca si cum ai cauta unul mic de inaltime, cu ochii oblici in Asia, fara sa stii daca e corean, chinez, mongolez, thailandez sau macar cum il cheama! Sau macar recunoaste! Ia sa vedem: CAUT! Hai ca nu e greu.....

So funny

Hahahahahhahaha...Nu mi s-a mai cerut prietenia din scoala generala, cand Adi, coleg cu mine de clasa, mi-a trimis un biletel in acest sens. Il pastrez inca pentru cine vrea dovezi! Ei bine, today, adica azi, cineva mi-a trimis un mail care incepe cu sweet Andreea, i sînt Johnson si voi ca noi să fim prieteni .. Cum sa nu mori de ras? Mama lui de google translator!
Stiam eu, s-a demonstrat in sfarsit! Pericolele ascunse din bucatarie, articol de pe ele.ro de azi. Eu imi imaginez o cursa cu obstacole in care risti la orice pas sa arunci bucataria in aer, la pachet cu apartamentul tau si pe vecinul care face baie si e cu clabuc in cap.
Mai adaugi la asta o puzderie de mailuri de la Olivia cu comenzi, de ma simt ca Intr-o scrisoare pierduta, articolul revelator din Gandul, Inboxul lui Base', primit de la Anemona si gata :)
Life is multu vesel!

Viata ca un carusel

Mi-ar placea ca ritmul asta alert sa nu incetineasca niciodata, desi nu stiu inca solutia sa fi la fel de activ si la 70 de ani, dar sigur nu te-ai plictisi niciodata si probabil ai muri in somn. Recapitulare: Targ Verde la Cluj @ Clipart. Mi-a placut toata gasca de organizatori (majoritatea doamne, dar pentru cei 2 baieti din ea trebuie sa folosesc masculinul...limba asta minunata): haiosi, mereu pusi pe vorba, super profesionisti, dornici sa te ajute in orice moment. Am avut senzatia 4 zile ca nu au stat locului, ca sunt peste tot, exact atunci cand aveai nevoie de ele (Na!). Suntem deja inscrise pe lista pentru urmatorul lor targ. Merita!

Ne-am intors in minunata Padure tropicala, cunoscuta sub numele de Bucuresti, plina de ce altceva decat de babuini (stiu, stiu, nu toti, slava Domnului!). Darwin spunea ca supravietuieste specia cu cea mai mare capacitate de adaptabilitate asa ca ne supunem acestei legi universale, desi nu ne convine. Marele noroc este ca de cand cu Olivo cunosc o gramada de oameni super faini, plini de viata, dornici sa fie normali. Mare lucru! A urmat Targul Bio de la Muzeul Satului. Prima zi a fost geniala. Eram asezate intr-o curte argeseana si m-am simtit exact ca la Strabunica in curte. Batea soarele de toamna usor caldut, masa era pusa sub un pom, veveritele alergau pe langa noi cu nuci in gura, o pisica lenesa, portocalie se intindea alene, torcand. Absolut superb. Sambata a fost ploaie si frig, 11 grade, am dardait cu mult spor, dar, incredibil pentru mine, targul a fost plin de lume. Este foarte bine ca incepem sa constientizam ca putem sa refuzam sa mai consumam conservanti industriali, chimicale de orice fel, indiferent ca sunt in mancare, suc sau cosmetice. Ca urmare am adormit imbracata pe canapea. Duminica a fost parca un pic mai cald, ceva mai multa lume, o agitatie de nedescris, dar atat de placuta.

Intre timp fac planuri pentru nunta Bebelushei la Sevilla, aseara am fost cu fetele la Palatul Ghica pe care l-a descris Olivia atat de bine ca nu mai zic nimic, acum ma intreb daca trebuie sa imi iau viza de China si as vrea ca acest carusel sa nu se opreasca niciodata :))

Tara de dincolo de munti

In ultima vreme, de cand cu targurile verzi de prin tara am descoperit si eu o parte de Romania pe care, desi nu imi era straina, o cunosteam foarte putin. Am descoperit la Timisoara o lume total diferita de Bucurestiul meu, cu oameni placuti, suspect de draguti, calmi si zambitori. Un oras curat, cu trafic relativ aglomerat (prin comparatie cu Magheru la ora 12, e o gluma), dar un oras in care bunul simt e un motiv de mandrie, educatia si valorile alea vechi sunt firesti, naturale, in care nu e niciodata cinstita nesimtirea, marlania si smecheria atat de tipice unor bucuresteni.
Acum sunt in Cluj. Cum am tot spus cu Olivia, am trecut iar muntii, in tara unde si Timisoara e un oras important. Clujul se vede de pe Dealul Feleacului, dinainte sa intri in el. Se intinde parca timid pe coline, linistit, cumva temator sa nu fie transformat si atins de mocirla unei vieti cotidiene fara substanta. Am regasit aceeasi omeni buni, parca mai putini timizi ca cei din Timisoara, dar dornici de vorba, zambitori si amabili.
Ma intreb retoric, pentru a nu stiu cata oara de ce, noi bucurestenii (nu toti, stiu) preferam sa ne transformam in babuini in viata cotidiana, cand e atat de facil sa fi om????