Sunt praf de stele!

Alb, negru, auriu...volatil, efemer. Plec, revin, plec iar, revin obsesiv. Viata e asa cum trebuie daca nu te intrebi unde trebuie sa ajung. Nu trebuie nimic! De ajuns o sa ajungi oricum, dar nu vei vedea drumul, drept, sinuos, pe creste, de-a lungul coastei, printre maci, florile de pe marginea lui, campurile de floarea soarelui, nu vei gusta linistea, nu vei simti pacea lucrurilor care ti se aseaza inaintea pasilor.

Calcati usor, suntem doar praf de stele!