Maine anul se innoieste....

2009 se termina! Yupiiiiiiiiiii!!!!!!!!!!!
Nu am timp de recapitulari, am doar o poveste:
Ieri, o domnisoara blonda, vanzatoare la un fast food in Cora, sprijinita in tejghea ii arunca ocheade languroase unui june roman. Acesta, pierdut in ochii domnisoarei a pus o intrebare inocenta: Ce iti place tie cel mai mult sa faci?
Raspunsul se transforma in motto:
- Sa primesc cadouri!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Guvern avem, presedinte avem, tara avem, mai vedem noi ce facem cu ea!
La multi ani dragii mei!
Sa aveti intelepciunea sa luati lucrurile asa cum vin, sa radeti cu lacrimi si sa plangeti razand!
Aho, aho...maine anul se innoieste, plugusorul se porneste!!!!!!!!!!!!!

20

E timpul sa ne cerem scuze si sa ne caim! Asa cum ar trebui sa faca si ceilalti! Noi pentru ca am omorat oameni, indiferent cine si ce ar fi facut ei, in Sfanta zi de Craciun si ei pentru ca au omorat atatia oameni ca sa ascunda, poate, o mare minciuna.
E timpul sa ne caim!
Ma bucur, acum, la 20 de ani de la momentul ala, indiferent ce eticheta ii punem, de o libertate pe care parintii mei nu au avut-o. Ca orice lucru bun are doua taisuri, dar parca cel al neajunsurilor e mai putin taios. Ma bucur de libertatea de miscare. Eu personal asta fac! Pot, in orice moment, sa ma urc in avion, masina, tren, vapor si sa plec sa vad lumea. Asta e de nepretuit! Pentru altii, libertatea asta se manifesta altfel, libertatea de a face bani, de a fi cu cine vor, de a se imbraca cum le place, de a face ceea ce viseaza sau de a se exprima liber. Eu nu ma bucur cel mai mult ca pot vorbi si imi pot exprima opiniile. Asa cum a spus doamna Olga Tudorache aseara: "Eu tac ca mine!
Este incontestabil ce oricare dintre noi am castigat, dar asta nu ar trebui sa ne scuteasca de a ne cai, sincer, onest, ca am omorat oameni de Craciun!
Doar asa cred ca ne vom putea bucura intr-adevar de ceea ce am castigat acum 20 de ani!

Ca un ghem

Suntem suma oamenilor pe care ii cunoastem. Ei sunt unici prin felul in care noi ii vedem si cunoastem. Purtam cu totii masti ce se activeaza prin telecomenzi tinute in maini de oameni diferiti. Fiecare are o poveste arhivata in fiinta noastra, cateodata pe chip, cateodata in suflet. Experientele individuale sunt povesti trasate in noi, traite atunci si niciodata altcandva. Suntem unici si irepetabilli prin ceea ce facem zilnic. Azi nu este ca ieri si maine nu va semana cu nici o alta zi. Suntem ca un ghem de ata din care mama ar putea face minuni. Un ghem atat de maleabil incat putem sa fim orice. Orice am vrea sa fim. Suntem unici. Cei din viata noastra sunt la fel. Totul e ca o poveste de Craciun. Plina de miracol. Avem amintirile arhivate ca folderele din computer. Le accesam in functie de viteza de reactie si procesor, dar ele sunt acolo. Oricare ar putea sa scrie romane. Fiecare existenta e un film cu multe episoade. Imi place sa cred ca nu pierd nimic. Ca fiecare noua experienta e pusa bine undeva in mine si ca ma pot bucura de ea acum, maine sau in oricare alta zi. Sunt ale mele si nu se vor repeta. Azi mi-e dor! Un dor ce doare adanc. O dorinta ca o sete nesatisfacuta dintr-o zi torida. Si vreau si nu pot! Si experienta asta ar trebui sa fie unica! Oare?

Ninge!!!!!!!!!

Miroase a portocale, a vin fiert, se aud hartiile de impachetat cadouri, clinchet de globuri si colinde. Si afara ninge! Nu e perfect?

Esti Roman? La multi ani!!!!!!!!

Ioan Holender, Lucian Bute, Olga Gudynn, Sanda Weigel, Horia Cretan si nu numai....
Mi-ar placea sa fie 1 decembrie in fiecare zi! In felul asta ne-am pretui inteligenta si sclipirea specifica poporului astuia inventiv. Am promova ce e important si nu ne-ar mai fi niciodata rusine ca suntem romani. Am vedea la TV si altceva in afara de cine pe cine a mai omorat cu furca, ce batai intre conationali cu sabii au mai fost, cine cu cine s-a mai injurat in politica.
Oameni buni, NU MA INTERESEAZA! Vreau sa stiu ca exista romani de-ai nostri care au puterea sa lupte, sa munceasca, sa isi indeplineasca visele si destinele si nu numai cei care au plecat din tara si idealizeaza Romania pe care poate nu au vazut-o de zeci de ani. Nu ma intereseaza cine s-a dus primul la Grivco si care a fost motivatia, pe principiul "Amanta noastra e mai frumoasa!", care mogul tine cu care politician pe acelasi principiu mai sus mentionat. Ma frustreaza, ma deprima, ma dezonoreaza toti cei care ne cred prosti in masa! Si mai rau, ca noi ii lasam!
So, sunt romanca si sunt mandra de asta!
Nu ma mai bombardati cu non valori! Ok, exista, I got it! Dar asta nu e tot!!!!!
La multi ani Romania!