In ultima vreme, de cand cu targurile verzi de prin tara am descoperit si eu o parte de Romania pe care, desi nu imi era straina, o cunosteam foarte putin. Am descoperit la Timisoara o lume total diferita de Bucurestiul meu, cu oameni placuti, suspect de draguti, calmi si zambitori. Un oras curat, cu trafic relativ aglomerat (prin comparatie cu Magheru la ora 12, e o gluma), dar un oras in care bunul simt e un motiv de mandrie, educatia si valorile alea vechi sunt firesti, naturale, in care nu e niciodata cinstita nesimtirea, marlania si smecheria atat de tipice unor bucuresteni.
Acum sunt in Cluj. Cum am tot spus cu Olivia, am trecut iar muntii, in tara unde si Timisoara e un oras important. Clujul se vede de pe Dealul Feleacului, dinainte sa intri in el. Se intinde parca timid pe coline, linistit, cumva temator sa nu fie transformat si atins de mocirla unei vieti cotidiene fara substanta. Am regasit aceeasi omeni buni, parca mai putini timizi ca cei din Timisoara, dar dornici de vorba, zambitori si amabili.
Ma intreb retoric, pentru a nu stiu cata oara de ce, noi bucurestenii (nu toti, stiu) preferam sa ne transformam in babuini in viata cotidiana, cand e atat de facil sa fi om????
Acum sunt in Cluj. Cum am tot spus cu Olivia, am trecut iar muntii, in tara unde si Timisoara e un oras important. Clujul se vede de pe Dealul Feleacului, dinainte sa intri in el. Se intinde parca timid pe coline, linistit, cumva temator sa nu fie transformat si atins de mocirla unei vieti cotidiene fara substanta. Am regasit aceeasi omeni buni, parca mai putini timizi ca cei din Timisoara, dar dornici de vorba, zambitori si amabili.
Ma intreb retoric, pentru a nu stiu cata oara de ce, noi bucurestenii (nu toti, stiu) preferam sa ne transformam in babuini in viata cotidiana, cand e atat de facil sa fi om????
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu