Ca un ghem

Suntem suma oamenilor pe care ii cunoastem. Ei sunt unici prin felul in care noi ii vedem si cunoastem. Purtam cu totii masti ce se activeaza prin telecomenzi tinute in maini de oameni diferiti. Fiecare are o poveste arhivata in fiinta noastra, cateodata pe chip, cateodata in suflet. Experientele individuale sunt povesti trasate in noi, traite atunci si niciodata altcandva. Suntem unici si irepetabilli prin ceea ce facem zilnic. Azi nu este ca ieri si maine nu va semana cu nici o alta zi. Suntem ca un ghem de ata din care mama ar putea face minuni. Un ghem atat de maleabil incat putem sa fim orice. Orice am vrea sa fim. Suntem unici. Cei din viata noastra sunt la fel. Totul e ca o poveste de Craciun. Plina de miracol. Avem amintirile arhivate ca folderele din computer. Le accesam in functie de viteza de reactie si procesor, dar ele sunt acolo. Oricare ar putea sa scrie romane. Fiecare existenta e un film cu multe episoade. Imi place sa cred ca nu pierd nimic. Ca fiecare noua experienta e pusa bine undeva in mine si ca ma pot bucura de ea acum, maine sau in oricare alta zi. Sunt ale mele si nu se vor repeta. Azi mi-e dor! Un dor ce doare adanc. O dorinta ca o sete nesatisfacuta dintr-o zi torida. Si vreau si nu pot! Si experienta asta ar trebui sa fie unica! Oare?