Azi mi-e dor!

Asta patesc tot timpul cand ma uit la poze pe care nu le-am vazut de mult. Mult, in cazul de fata inseamna cel putin un an.

O prietena mi-a dat ieri un citat din Anatole France "All changes, even the most longed for, have their melancholy; for what we leave behind us is a part of ourselves; we must die to one life before we can enter another." Si chiar daca citatul nu face referire exacta la starea mea de acum, o exprima mai bine decat as putea sa o fac eu. Exista lucruri care dispar: fie treci tu intr-o alta etapa, fie isi consuma existenta, evolueaza sau se distrug. Si nu poti sa treci si sa uiti pentru ca ai lasat acolo o parte din tine. Sau poate, cum mi se intampla mie azi, iti dai seama ca tu ai trait intr-un loc, ai ras, ai plans, ai petrecut, ai crescut, ti-ai schimbat opiniile, te-ai transformat. Si locul ala e simbolul acestei evolutii.

Si, da, azi mi-e dor de un loc anume, in care am trait prea multe lucruri ca sa il uit pur si simplu. Si chiar daca el a disparut de pe harta eu tot nu am cum sa ignor ca a existat.

Nu e melancolie, nu e depresie, nu ma plang ca nu mai exista, mi-e doar dor!