Chestie de perspectiva

In orice situatie si mai ales atunci cand erau doi ca unul si acum sunt doi ca doi exista cel putin doua viziuni asupra aceluiasi pahar. Cea care vede jumatatea lui goala si cea care vede jumatatea plina a paharului. In primul caz, regretele, ranchiuna, intrebarile stupide care incep mereu cu de ce...., frustrarea, ura in final distrug incet. Sunt ca o apa care mananca dintr-un mal. Ireversibil. Intr-un final va exista acolo un mal, dar unul mai mic, urat, macinat, gol poate pe dinauntru. Ceilalti (de obicei ei, din pacate) lasa la o parte ce a fost si nu mai pierd timp. Traiesc ce nu au trait, experimenteaza, se descopera, isi cauta preocupari noi, se deschide si invata. In primul rand despre el/ea. Invata chestii marunte, ca cine e, ce vrea, ce ii place, ca libertatea e un drept si nu un merit, despre spatiul personal si capacitatea de a spune Nu. Minunea de a spune Nu, as zice eu. Sa poti sa iti spui, inclusiv tie, nu! La tot ce nu iti face bine, ce e daunator, sa dai o valoare justa oamenilor situatilor, la tot ce ti se intampla.
Dragii mei, regretele, ingloband toate bagajele de rele pe care le caram dupa noi inutil, nu fac decat sa iroseasca timp si din pacate e singurul lucru pe care nu ni-l da nimeni inapoi. Niciodata!
Eu aleg sa vad jumatatea plina! Voi?