Se poate numi Pledoarie pentru Basescu

Imi place Bucurestiul noaptea in aproape orice anotimp, dar il iubesc cand e ceata si pustiu. Imi place sa ma plimb cu masina pe strazi, imi place aerul rece si straniu. Imi place sentimentul de libertate pe care il am (desi asta nu e de la ceata) si gandurile care se aseaza cuminti in sertarase. Asta seara vin de la o intalnire cu o buna prietena. Am vorbit doua ore la masa si 3 ore in parcare in masina..... A plecat discutia de la cat de buna fac salata si am ajuns la traume, sisteme de protectie, motivatii si dorinte, dar asta e alta poveste.
Ma uitam la afisele electorale de pe strada. Am fost plecata 10 zile unde era soare si cald si nu erau alegeri asa ca ma surprind inca. Pe langa faptul ca nu le inteleg utilitatea, mai ales intr-un oras ca Bucurestiul unde toata lumea le vede meclele la stiri suficient cat sa nu mai aiba nevoie sa se impiedice peste tot de ei, costa exorbitant si mai sunt si sfidatoare. Urasc primarii care candideaza la presedintie in loc sa isi faca treaba, urasc personajele care au condus intr-un fel sau altul Romania in ultimii 5 ani si acum se dau curati si inocenti ca pruncii. Si mai ales m-am saturat de schimbare. Sa ne intelegem! Nu imi place Presedintele Romaniei. Chiar deloc! Dar m-am saturat sa isi bata toti joc de nervii mei. De 20 de ani tot votam schimbarea si mie personal mi-a stat in gat de fiecare data. Singura diferenta e ca in campania asta electorala nu mai pot folosi cuvantul asta fara sa aiba conotatii negative, dar e subinteles. Personal, cred ca nu e nici o diferenta indiferent cine vine la putere. Dar sa votam! Macar din atatea rele putem alege cu propriul creier si propria constiinta, raul cel mai mic! Eu votez, voi?
Si cam atat despre minunatele alegeri care vin. Promit sa nu mai fac :)
Cum va spuneam, ,imi place sentimentul pe car mi-l da ceata. E exact ca viata: niciodata nu stii ce te asteapta! Ce poate fi mai bine de atat? Imi pastrez, constient, incrancenarea data de traume pentru ca nu as putea experimenta tot cu atata pasiune. Imi place sa traiesc! Orice! La intensitate maxima! Si ma bucur ca un copil de toate lucrurile care mi se intampla. Daca mai am de trait doar o zi?! Ei bine, ce imi ofera azi nu vreau sa mai ratez si asta niciodata! Nu mai am rabdarea si timpul nu imi permite sa mai astept 13 ani sa spun cuiva ca e special! Vreau sa o fac azi, chiar daca asta poate naste insomnii!
Deci sfat, concluzie, testament...habar nu am: Traiti ca si cum ati mai avea nu mai mult de 24 h de viata! Merita!
Somn usor!