Singur

Stai singur in burta 9 luni, daca ai noroc. Esti hranit bine, cocolosit, ti se pune muzica pe care tu nu o suporti si ti se spun ineptii. Apoi te nasti, te iau de la caldurica (nu e dovedit inca daca e asa sau nu) si te pun intr-un patut, iar daca ai noroc. Si esti singur! Se invart stupid pe langa tine niste unii care pana te faci tu mare sa intelegi probabil ca mor. Si incepi sa cresti, cu propriile tale ganduri si simtiri si ai senzatia ca nu e nimeni ca tine si esti tu singur impotriva tuturor, neinteles, dar e bine sa fi singur, iti da individualitate. Si te faci mare, isi bat joc diversi de tine pe parcurs si ajungi sa fi singur desi nu vrei si nu asta iti doreai. Si nu mai poti sa fi altfel pentru ca ai ziduri construite strategic in jurul tau, chiar de tine, sa te apere de nu se stie ce si e bine singur. Nu te aia nimeni la cap, nu te intreaba nimeni nimic, daca vrei poti sa urci si canapeaua. Si cand iti dai seama ca ai fi vrut sa nu fie asa, mori! Singur, de idiot, fie prea tanar si stupid, fie prea batran cand nu mai e nimeni in jurul tau.
Si de ce drak ne chinuim atat?